MONSTRUL I FILOSOFII
R spunzînd unei întreb ri a lui Hans-Jürgen Heinrichs, Peter Sloterdijk observ c exist o
rezisten a filosofilor în fa a a ceea ce este imposibil de controlat ra ional, în fa a fenomenelor care dau de gîndit i care amenin s pun sub semnul întreb rii certitudinile intelectuale larg acceptate. Din acest punct de vedere, filosofia s-ar asem na cu gîndirea comun i n-ar reprezenta decît "forma organizat de rezisten fa de reflec ia asupra monstruozit ii Fiin ei"1. Formele pe care le îmbrac diferitele coli filosofice ar avea înscrise în îns i structura lor un caracter defensiv, în a a fel încit cei care ar refuza s îmbr i eze o asemenea abordare, dedicîndu-se unei necanonice hermeneutici a monstruosului, ar trebui s se a tepte la o serioas rezisten din partea adep ilor acestor coli.
Sloterdijk, care a avut de a face el însu i cu întregul cor al criticii academice din Germania,
fiind acuzat, din pricina originalit ii i insolitului stilului s u de filosofare, cînd de folosirea unei terminologii cu reminiscen e naziste, cînd de elaborarea unei pornografii filosofice, e un adversar tenace al gîndirii încremenite, al gîndirii r mase prizoniera diferitelor locuri comune drapate în aura respectabilit ii i a tiin ificit ii jargonului. Socotind c profesorul de filosofie este adaptat universit ii la fel cum pinguinul este adaptat pentru a tr i în Antarctica2, el s-a lansat într-o tentativ de demontare a prejudec ilor legate de existen a unui mod unic de a practica reflec ia filosofic , încercînd s demonstreze c gîndirea vie, atent la întreaga polifonie i complexitate a existen ei, trebuie s dep easc ariditatea unui ra ionalism îngust, ra ionalism repliat sub prestigioasele flamuri ale unui criticism acerb, încercînd printr-un demers rafinat i interdisciplinar s preg teasc toate condi iile unei noi sinteze care s dea seam despre infinitele nuan e ale existen ei i ale a ez rii omului înlume.
Dintre numeroasele pagini dedicate înfrunt rii sale cu comunitatea academic , pagini a caror
ironie ne aminte te de mai vechea r fuiala a lui Schopenhauer cu profesorii de filosofie, ne vom opri asupra unui citat remarcabil în care Sloterdijk ne propune s compar m comportarea anumitor filosofi cu aceea a schizofrenicilor3: "F r rela ia cu cel lalt, limbajul devine plat, unidimensional, exterior, neocupat. În acest fel tr iesc schizoizii i obsesivii lan ul semnifica iilor, adic asemenea unui benzi de simple evenimente zgomotoase care nu au for a s îi duc nic ieri - c ci pentru ei, limbajul nu este niciodat un jet destinat celuilalt. Schizoidul nu poate s arunce mingea limbajului
i, în cea mai mare parte a timpului, nici nu e capabil s prind aceast minge. Este ceea ce
schizofrenii au în comun cu mul i dintre filosofi, care au putut s - i aleag profesia doar pentru c ea este unul dintre azilurile schizofreniei. Un num r remarcabil dintre ei nu sînt în stare s prind mingea limbajului. Pe cînd majoritatea oamenilor dovedesc aten ie i r spund prin o deschidere a urechii atunci cînd aud un discurs în care se simte lansarea limbajului, ne-prinz torul profesionist de mingi ale limbajului, filosoful, dar, adesea, i criticul societ ii, las s treac prin fa a lui acest gen
de aruncare cu un fel foarte special de intangibilitate hot rît . El prefer , i asta de departe, s reflecteze asupra a ceea ce nu merge la cel care arunc mingea"4.
Sloterdijk deplînge tocmai neputin a filosofilor de a participa la un efort de construc ie,
incapacitatea lor de a se deschide pentru a încerca s primeasc toate posibilele mesaje despre caracterul contradictoriu al Fiin ei, despre tulbur toarea ei versatilitate. Crescu i ca pupili ai Ra iunii
i cavaleri ai diferitelor ordine carteziene, deveni i mari preo i ai Metodei, ei se dovedesc nepreg ti i
pentru a recepta mesajele heterodoxe, mesajele care ocolesc terminologia sacrosanct cu care au fost obi nui i. Întîi, ei ridic bariera limbajului hipersofisticat, încercînd s elimine prin acest demers o important categorie de poten iali rivali întru explicarea Fiin ei. În al doilea rînd, preg tesc meterezele inexpugnabile ale criticismului, cerînd justificarea am nun it a fiec rei afima ii adverse pornind de la propriul lor sistem de referin . În acest fel, dup o laborioas opera iune de desfiin are a teoriilor socotite inamice, filosofii scolasticii momentului se pot întoarce în castelul lor imposibil de cucerit, pretinzînd c au dovedit înc o dat c doar calea pe care au ales-o ei în i i e una justificabil , c doar încercarea lor de a se apropia de Fiin e una prestigioas
i legitim . Mul umi i de abilitatea dialectic pe care au dovedit-o i de formidabila lor st pînire a
celor mai sofisticate ustensile logice, se vor retrage apoi la catedrele lor devenite tot mai sumbre, în fa a unui auditoriu tot mai adesea alc tuit din s li devenite pustii, repetîndu- i cu maxim satisfac ie iner ial discursul i preg tindu-se s - i continue pin la moarte somnul dogmatic, singurul somn pe care cartele universitare îl socotesc admisibil i, mai ales, singurul somn perfect controlat ra ional, singurul somn f r mon tri.
Opozi ia lui Sloterdijk fa de spectacolul jalnic pe care îl ofer comunitatea "filosofilor
oficiali" se traduce i prin felul în care încearc s defineasc sarcina intelectualului contemporan: "Trebuie s sim i în tine excedentele de vis ale propriei tale epoci i teroarea ei pentru a avea ceva de spus ca intelectual contemporan. Vorbim, într-o oarecare m sur , fiind înc rca i de uimire i de groaz sau, mai general, de poten ialele extatice ale propriei noastre epoci. Nu avem alte mandate. Ca scriitori de ast zi, noi nu sîntem investi i de un zeu sau de un rege. Nu sîntem curierii absolutului, ci ni te indivizi care auzim exploziile din vremea noastr . Cu acest mandat se prezint ast zi scriitorul în fa a publicului s u i, ca regul general , nu e vorba decît de 'propria sa experien '. Aceasta poate s fie i ea un puternic expeditor atunci cînd î i aduce m rturia asupra monstruosului"5.
Tocmai fiindc pentru Sloterdijk gîndirea înseamn asumarea unei înfrunt ri a
monstruosului, filosoful german pare c l uza cea mai potrivit pentru a ne conduce în acele teritorii ale reflec iei contemporane în care încearc s se nasc o medita ie asupra monstrului i a monstruozit ii, cu atît mai mult cu cît aceste tentative sînt relativ sporadice, fiind, în plus, mereu pîndite de pericolul anatemei aruncate de pontifii diferitelor coli filosofice împotriva celor socoti i eretici, a acelor individualit i care nu îmbr i eaz lista de teme socotite canonice, aventurîndu-se pe c i mai pu in b tute cu riscul de a- i pierde indispensabilele certificate de onorabilitate eliberate de diferitele institu ii ortodoxe puse în slujba bunei func ion ri birocratice a Sistemului. Dup ce vom fi reu it s d m o imagine asupra felului în care filosoful de la Karlsruhe în elege problema monstruosului, vom încerca s compar m aceasta perspectiv , socotit semnificativ pentru
atitudinea contemporanilor în aceast privin , cu modul în care se raportau la monstru i la monstruos reprezentan ii mentalit ii clasice.
Vom convoca întîi dou citate desprinse din controversatul s u eseu Domesticirea Fiin ei,
urmînd s ne oprim apoi asupra celei mai atente analize pe care a consacrat-o monstruosului în Tatzeit des Ungeheuren. Zur philosophischen (Miss)Deutung des Künstlichen6.
"Acest extrem apare, dac mai vrem s vorbim de apari ie, în dimensiunea cotidian pe care
o ia monstruosul, dimensiune care merge împreun cu tendin a care ne împinge s ap r m din punct de vedere intelectual situa iile medii. Cel mai extrem î i are, ca întotdeauna, prezen a sa molecular natural în vie ile indivizilor, care nu scap de catastrofele lor intime, îns el este prezent ast zi în mod latent în curentele globale ale cursului lumii, care va atinge în l imi de la care c derea va fi fatal i f r precedent dac marile sisteme vor e ua. De mult vreme monstruosul se las v zut ca un simplu fenomen pasager, ca un val la mod pe coama c ruia consultan ii spun c trebuie s facem surfing dup ce iluziile ra ionaliste ale pilotajului global s-au f cut nd ri. Vreme de decenii, monstruosul a fost prezent în situa ia mondial pe care o constituia r zboiul rece, cînd puterile nucleare, într-un joc <holocid> planetar, se luaser reciproc ostatice. El atinge ast zi o nou stare de agregare prin mijlocirea celeilalte tehnici nucleare, tehnica biologic "7.
"Heidegger gînde te lumea modern ca pe o lume post-olimpian în care puteri impersonale
lupt pentru domina ie. Monstruosul s-a instalat în locul divinului. Este motivul pentur care forma valid de antropodicee nu mai poate s fie o form antropo-teologic , ci doar o form antropo-monstruoas . Putem s admitem c totul devine lume în jurul omului, îns aceasta nu se întîmpl pentru c omul este un zeu în situa ie de incognito existen ial, a a cum cred anticii i noii ideali ti c rora le-ar face pl cere s dezv luie acest mister, ci pentru c modul în care se pozi ioneaz el este monstruos i capacitatea de adev r a fiin ei umane se dovede te ea îns i cel mai nelini titor i cel mai periculos dintre daruri. Monstruosul ontologic const în faptul c totul devine lume în jurul unei fiin e nedivine i se dezv luie pentru ea într-un fel care are o anumit pertinen în privin a adev rului"8.
Interpretarea lui Sloterdijk porne te de la premisa c modernitatea este era monstruosului
creat de c tre oameni, vechile forme ale monstruosului fiind corespunz toare doar unei viziuni prezidate de metazifica clasic , în care zeul este actorul care manipuleaz cohorta mon trilor9. Potrivit filosofului german, monstruozitatea creat de c tre om poate fi urm rit prin intermediul a trei cîmpuri fenomenale: monstruosul în spa iul creat de c tre om, monstruosul în timpul creat de c tre om i monstruosul în lucrurile create de c tre om.
A. Prima perspectiv ne pune în contact cu reprezent rile despre P mînt ca un glob ap rute
începînd cu secolul al XV-lea, cînd, potrivit lui Sloterdijk, s-ar fi ajuns la stabilirea unei leg turi între comportamentul rutinier al oamenilor i monstruos. Caracteristica modernit ii care începe o dat cu descoperirea Americii nu ar consta în descoperirea unor spa ii virgine, ci în deschiderea unor spa ii de posibilit i l rgite cu ajutorul noilor rutine opera ionale:"Rutinele nautice ale spaniolilor i portughezilor au dat na tere, sub forma unor produse materiale secundare, celor dou Americi ; rutinele manufacturiere ale arhitec ilor, medicilor i pictorilor din secolul al XV-lea au adus la lumin , ca rezultat material, noi orizonturi de fezabilitate. Lumea nu este tot ceea ce s-ar
putea descoperi, ci tot ceea ce se poate integra în rutinele ac iunii"10. Producerea globurilor terestre ar reprezenta, potrivit lui Sloterdijk, principala m rturie a rutinelor modernit ii în acapararea artificial a lumii, c ci globurile nu au drept func ie doar oferirea unei imagini plauzibile despre P mînt, imagine care s fie folosit pentru a u ura expansiunea europenilor, ci, într-un anume fel, ele înse i produc P mîntul ca teatru al ac iunii omenirii în timpurile moderne. Rezultatul generaliz rii acestei imagini a dus la globalizarea interven iilor oamenilor asupra P mîntului i prin intermediul acestora, monstruosul creat de om a devenit manifest.
În viziunea filosofului german, utilizarea Terrei pentru desf urarea istoriei cap t trei
semnifica ii diferite, care corespund triplei determin ri fundamentale a istoriei: dramatic , economic i de emancipare. În primul sens, istoria e în eleas ca o lupt pentru domina ie între diferite imperii economice i politice, iar P mîntul e folosit mai ales ca scen pentru o reprezenta ie teatral absolut . În al doilea caz, istoria e v zut ca o întreprindere destinat s produc bog ie, iar în acest context Terra serve te ca amalgam de resurse i drept cadru al tuturor fabric rilor posibile. A treia situa ie implic o interpretare a istoriei în termeni de exod i de emancipare, tot ceea ce e strîmt, local, ata at de sol fiind eliberat în universal, în deteritorializat, în "p mîntul f g duit de pretutindeni"11. Terra e folosit ca decor al circula iei mondiale, ca fond al travers rilor maritime, ca sol al travers rilor terestre, ca vector pentru convoaie.
Sloterdijk crede c elementul monstruos se manifest sub dou forme: dac privim globul ca
pe o machet care ne permite s uniformiz m locul nostru cosmic, ca pe o hart care ne permite s ne orient m în titanismul nostru pragmatic contemporan, avem de a face cu monstruosul plat ; dac dep im imaginea globului pentru a ne raporta la monada geologic , ne afl m în fa a monstrului profund, care nu poate fi pur i simplu în eles tocmai din pricina caracterului s u unic, a faptului c este singurul ad post al vie ii i, tocmai din aceast pricin , este straniu i nelini titor, mereu imposibil de exprimat. Dac monstruosul plat domin întregul secol al XX-lea din punctul de vedere al lumii imaginilor, numai marile opere de art reu esc s ating problema monstrului profund care este P mîntul12.
B. Rutinele globaliz rii implic necesitatea de a-i plasa pe to i cei care particip la diversele
tipuri de schimburi într-un timp comun, universal i omogen. Un asemenea proces duce la eliminarea modului de a fi dispersat al umanit ii, punînd cap t "diasporei antropologice"13 în care fiin ele umane se obi nuiser s tr iasc în separare unele fa de celelalte, obligîndu-le s tr iasc într-o lume a mereu instantaneului, într-o lume f r distan e i f r recul: "Începînd cu 1492, monstruosul în timp este genul uman însu i comprimat la distan într-o nou unitate, în m sura în care el este simultan. Nu pierderea centrului constituie traumatismul mental al timpurilor moderne, ci pierderea distan ei fa de ceilal i. Astfel, modernizarea se realizeaz impunînd comunismul temporal pentru întreaga specie. Cînd oamenii î i interpreteaz situa ia în spa iu i în timp în func ie de normele moderne, nu pot decît s se conceap ca membri ai unei comune obligatorii care nu mai cunoa te nici o porti de sc pare, c ci acela care a v zut globurile terestre i informa iile poate cu greu s scape de apartenen a sa la restul speciei. Am devenit, chiar în ciuda noastr , ni te cronocomuni ti i ni te biocomuni ti, membri cuprin i de groaz ai unei Biserici universale genetice. Este modern cel care e obligat s se întrebe ce fac ast zi chinezii i islandezii"14.
Punerea în scen a simultaneit ii ia, în lumea sincron , dubla înf i are a culturii
actualit ilor i a culturii jubileului. Cultura actualit ilor încearc s detecteze zilnic acele diferen e suficient de importante între diversele evenimente ale activit ii globale care pot s atrag aten ia consumatorilor de informa ii. Cultura jubileului omogenizeaz modul în care percepem evenimentele semnificative din trecut, transformînd totul într-un soi de index neutru care cuprinde lista canonic a ceea ce trebuie s rb torit. În acest fel, sistemul de informa ii al lumii sincrone devine un garant al postistoricit ii noastre n scînde, al tranzi iei continue c tre aceast postistoricitate15.
Sloterdijk vede în globalizare ca producere a actualit ii eterne a Terrei ultimul eveniment
persistent al lumii istorice, monstruosul în timp. Ea ne-ar permite s observ m c , spre deosebire de ceea ce sus ineau filosofiile istoriei, modernii nu fac istorie, ci au inten ia de a pune cap t istoriei i de a instaura o seam de situa ii postistorice, realizînd astfel adev ratul proiect al modernit ii. O er este ultima atunci cînd este constituit în a a fel încit oricît de multe evenimente s-ar produce, nici unul dintre acestea nu poate s fac cu adev rat epoc 16. În lectura filosofului german, modernitatea este o ie ire permanent din istorie c tre postistorie, o tranzi ie imperturbabil c tre un sfîr it f r sfîr it al timpurilor, aceasta fiind consecin a modului în care se autodefine te modernitatea, c ci ambi ia ei de a fi o epoc de autoreflexivitate penetrant e imposibil de dep it din punct de vedere structural. Îns tocmai în acest fel devine vizibil caracterul monstruos al structurii temporale a modernit ii, care cap t tr s turi milenariste, fiindc ceea ce ar putea s -i urmeze modernit ii nu va putea s fie niciodat altceva decît o alt stare de agregare a modernit ii, mai tîrzie i demultiplicat . Potrivit lui Sloterdijk, tocmai fiindc sînt ni te "fanatisme ale normalit ii"17, formele conven ionale ale modernismului, pragmatismul i populismul, refuz s accepte o asemenea perspectiv asupra monstruosului c ruia îi apar in în mod fatal i ele înse i, în a a fel încît nu se poate constitui nici o teorie a monstruosului, ci doar diferite proiec ii hiperbolice în leg tur cu acesta.
C. Sloterdijk î i încheie opera iunea de investigare a monstruosului prin analizarea prezen ei
acestuia în acele complexe de lucruri care caracterizeaz modernitatea, adic ma inile, sistemele de semne i operele de art . Pornind de la acceptarea truismului potrivit c ruia modernismul const în principal în acceptarea artificializ rii crescînde a tuturor domeniilor esen iale ale existen ei, filosoful de la Karlsruhe se lanseaz într-o examinare rapid a statutului ontologic al artefactelor din perspectiva metafizicii clasice, observînd dificultatea întîmpinat de o filosofie centrat pe gîndirea Fiin ei în exprimarea naturii acestor entit i hibride, care par s nege prin prezen a lor substan ialitatea Fiin ei. Dintr-o asemenea perspectiv , crea iile artificiale nu pot fi în elese decît ca ni te bastarzi ontologici prin intermediul c rora neantul i-ar fi smuls în mod ilegal Fiin ei anumite p r i din plenitudinea ei, introducîndu-se fraudulos în lumea datelor naturale i fundamentale18. Examinarea acestor pozi ii îi permite lui Sloterdijk s conchid c istoria artificialului nu mai poate fi dezvoltat în stilul istoriei Fiin ei, fiindc într-un asemenea context obiectul artificial ar fi mereu v zut ca o dovad a decaden ei ontologice i a unei impardonabile tr d ri în raport cu o plenitudine ini ial pierdut . Singura solu ie pentru a în elege cu adev rat statutul artefactelor este integrarea acestora într-o nou reflec ie asupra istoriei neantului, c ci neantul este elementul veritabil al
facult ii de a progresa: "Dac prin gîndire îi corespundem Fiin ei, îi corespundem neantului prin salturi îndr zne e în operare, c ci voin a, activitatea, compozi ia sînt r spunsuri adecvate care urmeaz descoperirii faptului c în neant nu exist nimic de recunoscut, ci totul r mîne de înf ptuit. Se poate spune, astfel, c neantul este elementul modernit ii. La începutul s u a fost i r mîne fapta sau, pentru a folosi limbajul contemporan, întreprinderea. În neant, voin a capabil de operare permite instituirea unor enorme teritorii de artificializare crescînd , iar aceste teritorii îi ofer gîndirii ulterioare materia reflec iei asupra fiin rii"19.
Rezultatul acestei schimb ri de perspectiv este renun area la demonizarea neantului, la
identificarea sa cu r ul i cu lipsa. De acum înainte, neantul e socotit un rezervor al creativit ii i al proiectelor frenetice ale voin ei, iar pozii iile cheie în aceast modernitate pe cale s se instaleze sînt rezervate inventatorilor, arti tilor i antreprenorilor, în vreme ce gînditorii sînt împin i în mod necesar într-o pozi ie marginal , care corespunde cu rolul subaltern al gîndirii, devenit o simpl func ie par ial a culturii voin ei i a culturii proiectului. Îns i Fiin a se transform într-o modest provincie ontologic plasat la periferia imperiului voin ei, al crea iei i al proiectelor bazate pe neant. De acum înainte, cel care "nu mizeaze decît pe Fiin , nu cunoa te decît uzura. For a modernit ii permanente este imposibilitatea de a epuiza neantul"20.
Sloterdijk - pentru care principala preocupare a oamenilor prezentului nu mai poate s fie
una guvernat de tematica kantian plasat sub semnul întreb rii "Ce pot s sper ?", ci de raportarea lor la monstruosul pe care îl locuiesc, la monstruosul în mijlocul c ruia se afl i de care trebuie s se simt responsabili21 - e, în mod evident, un filosof anti-canonic, interesat mai ales de poten ialul exploziv al gîndirii, de felul în care aceasta poate s înfrunte crizele c rora trebuie s le fac fa indivizii. Pentru el, reflec ia filosofic nu are rolul unui antidepresiv administrat f r re et , nu e un prozac pentru snobi i nici o alifie miraculoas care preg te te pe ne tiute ascensiunea într-o nirvana soft pentru nevrotici. Filosofarea e un dificil num r de dresaj, filosofarea e coabitarea cu tigrii i cu hienele, filosofarea e un turnir pentru exorci ti febrili i pentru demoni apatici. Adev ratul filosof e acela care tr ie te mereu în preajma pericolului, cel care îndr zne te s primeasc privirea abisului f r s sucombe misterioasei dorin e de a se l sa înghi it de h u.
Tocmai din acest motiv, într-o vreme în care avangardismele au fost de mult împachetate în
n mol, tratîndu- i bete ugurile profesionale i asumîndu- i definitiva ie ire la pensie, Sloterdijk e un soi de avangardist al filosofiei înzestrat cu talente de mim, de funambul i de ventriloc, e un spirit care- i prive te contemporanii de pe catalige22. De aceea, viziunea lui despre monstruos cap t o foarte mare importan pentru analiza noastr , fiindc reprezint cea mai îndr znea tentativ contemporan de a reflecta asupra acestei probleme neagreate de filosofia academic .
Monstruosul descris de Sloterdijk pare s func ioneze asemenea unei gigantice ma in rii
combinatorii, asemenea unui malaxor cu virtu i deconstructiviste, eliminînd toate certitudinile clasicei viziuni despre locul i rolul omului în cosmos i înlocuindu-le cu instantanee hibride despre o lume în întregime pl smuit de voin a inventatorului ei, inventator adesea autist i bolnav, inventator pasionat de progresiva domesticire a neantului i de punerea în carantin a desuetei garderobe a Fiin ei. Folosirea accelera iei superioare a neantului poate s dea uneori iluzia unui progres fabulos, a triumfului definitiv i surprinz tor al imagina iei lipsite de cenzur sau de model,
al imagina iei subjugate de orgia propriei sale capacit i de crea ie. Omul se poate sim i regele nebun i atotputernic al unei brave new world, îns doar pîn în clipa în care cercurile concentrice ale delirului reu esc s îl fac prizonierul rotirii lor cvasi-eterne. Regele devine ocna ul incapabil s evadeze din universul pe care l-a pl smuit el însu i, din universul în care utopia avans rii înspre un bine absolut e înlocuit cu stratificarea piranesian a co marurilor. Monstruosul lui Sloterdijk e tocmai cifrul acestei lumi de artefacte, e tocmai codul care prezideaz aparenta coregrafie a carelor triumfale ale neantului. Îns pentru c neantul nu e o afacere cartezian , în locul splendorii defil rii în costume de parad , modernii au de a face cu anarhica e uare pe rm a unor balene cu instincte sinuciga e, balene care amenin s distrug îns i pompoasa arhitectur a tribunele oficiale. Monstruosul lui Sloterdijk e o for abstract , o solu ie diluat de sublim i ridicol, povestea imposibil de dep it a golemului rabinului din Praga tradus în idiomul postmetafizic al momentului.
Partea a doua a eseului nostru încearc s investigheze un aspect mai pu in studiat dintr-o
perspectiv filosofic i anume intoleran a modernilor în raport cu monstrul, cu aceast fiin pe care se dovedesc incapabili s o încadreze într-o viziune coerent despre lume. Dac cei vechi îi ucideau pe mon tri sau îi duceau la bîlci, f cind mul imile s se minuneze de incredibila serie posibil a abera iilor naturii, de nesfîr itul ir al dozajelor i mixturilor avortate (cel pu in din perspectiva triadei medievale proportio-integritas-claritas23), de bog ia delirant a rat rilor Creatorului, oamenii zilelor noastre refuz s accepte statutul ontologic al mon trilor i tocmai din acest motiv încearc s le modifice fiin a, str duindu-se s le estompeze diferen a i s le apropie caracteristicile de o medie socotit acceptabil , de ceea ce imagina ia lor poate s cuprind f r prea mare efort, aducîndu-i în acest fel între limitele unei "normalit i" pe care nu contenesc s o submineze la nivel pur retoric, cu toate c o apar cu s lb ticie în practic pentru a putea s - i p streze certitudinile. Dac anticii puteau s nege, în unele situa ii, dreptul la via al mon trilor24, f r s le refuze totu i ireductibilitatea, f r s le nege diferen a, modernii le neag dreptul la existen , refuzînd s accepte realitatea unor asemenea fiin e, refuzînd s introduc în viziunea lor taxonomic asupra universului o clas separat de fiin ri compozite i aberante, clasa mon trilor. Cei vechi nu îndr zneau s - i închipuie c ar putea s se substituie divinit ii, singurului creator veritabil25, a a încît nu le r mînea decît solu ia de a înregistra cu umilin sau cu oroare existen a acestor fiin e bizare, a c ror apari ie era atribuit unor circumstan e speciale sau unei inadecv ri accidentale între materie i form 26. Modernii, convin i c au atît dreptul, cît i priceperea de a interveni asupra operelor naturii, socotesc ivirea mon trilot o adev rat vexa ie, o încurc tur pe care o resimt ca pe o provocare datorat func ion rii unui mecanism absurd al vie ii ori erorilor unui zeu orb, o provocare ce nu trebuie s r mîn f r r spuns. Tocmai de aceea, ei sînt convin i c le revine misiunea de a corecta imperfec iunile crea iei ini iale i intervin asupra naturii mon trilor cu scopul de a o modifica, realizînd o opera ie aproape alchimic pentru a reu i transmutarea materiei inferioare i corupte într-o esen pur care s corespund tuturor exigen elor modelului comun al
"normalit ii". În acest fel, ei devin adev ra i misionari ai uniformit ii, încercînd s reduc ambiguitatea nelini titoare a fiin elor intermediare prin desfiin area categoriei mon trilor. Pentru moderni, nu exist mon tri ca realit i autonome, ci doar accidente, nu exist naturi intermediare, ci doar tipuri corupte de a c ror îndreptare se vor ocupa cei mai emine i speciali ti. Modernii nu îndr znesc s ucid , fiindc au un respect aproape religios pentru orice form de via , în schimb se gr besc s transforme, s intervin în chimia de profunzime a fenomenelor, modificîndu-le astfel identitatea. Modernii s r cesc lumea, o uniformizeaz , o modeleaz potrivit plîng cioaselor lor principii umanitare, deposedînd-o de frumuse ea ei tulbur toare i violent . Spaima lor fa de tot ceea ce e crud, ira ional, fantastic se traduce printr-o înlocuire metodic a sublimului cu frumosul, printr-o evacuare a tuturor acelor entit i sau principii care nu pot fi strict controlate de ra iune. Gîndirea lor binar , cantitativ , strict utilitar nu poate s integreze infinitele nuan ri propuse de o mentalitate pre-modern . Acesta pare s fie i motivul pentru care ei sînt incapabili s gîndeasc figura monstrului, s în eleag rolul s u în economia unei naturi care nu face salturi i care, tocmai de aceea, e constrîns s propun uneori fiin e stranii, fiin e compozite, fiin e imposibil de analizat potrivit principiilor logicii aristotelice27. În plus, obi nui i s - i fac un titlul de glorie din acceptarea i integrarea unor diferen e adesea minore, clamîndu- i mereu comprehensiunea i deschiderea în fa a alterit ii, modernii r mîn complet dezarma i în fa a unei diferen e radicale, a singurei alterit i absolute, diferen a ontologic . Înv a i înc de la vîrste fragede s în eleag necesitatea de a privi cu simpatie deosebirile de ras , de sex sau de religie, ei nu pot s fac fa
ocului adev ratei alterit i, ei nu tiu s se arate toleran i cu monstrul. Tocmai pentru c acceptarea
existen ei acestuia ar pune în cauz întregul lor echipament mental, întreaga mobilare a intelectului lor, ei sînt obliga i s purcead la o complicat opera iune de negare a eviden ei, lansîndu-se în sofisticate proceduri de eliminare a monstruosului prin manipulare chirurgical sau genetic , f r s mai punem la socoteal arborescentele i elegantele teorii care refuz s accepte oribilul pur, încercînd s -l explice pornind de la diferitele elemente ce in de contextul apari iei i genezei sale. A ucide monstrul sau a-l închide în labirint nu ar mai fi de ajuns. Trebuie eliminat posibilitatea teoretic a producerii sale, trebuie s se dovedeasca, printr-o cazuistic strict , c nu exist o fiin aparte a monstruosului, c nu avem niciodat de-a face cu mon tri, ci cu simple lapsusuri naturale.
Anticii cred c nu exist accidente, erori, disimulare i diseminare a ororii în structura
realit ii. Exist poli ai oribilului, exist mon tri. Pentru moderni, nu exist o esen a oribilului, ci doar accidente, erori, incongruen e ; r ul nu e inevitabil, de necorectat i definitiv, el poate fi îndreptat. Monstrul nu mai are de îndeplinit o func ie special , nu mai adun în jurul s u întreaga gam a înfior torului, deci rolul monstrului trebuie desfiin at, iar monstrosul devine o simpl func ie a contextului.
1 Peter Sloterdijk, Ni le soleil ni la mort. Jeu de piste sous forme de dialogue avec Hans-Jürgens Heinrichs, Paris,
3 Alegerea acestui citat nu este pur arbitrar i nici nu este datorat doar indr znelii sau cruzimii compara iei propuse de
Sloterdijk. Ne-am oprit asupra acestui pasaj fiindc ni s-a p rut c reg sim într-o oareare m sur diagnosticul propus de
Georges Devereux, care a alc tuit în articolul s u "La schizofrénie, psychose etnique ou la schizofrénie sans larmes"
publicat în volumul Essais d'ethnopsychiatrie générale, Paris, Gallimard, 1979, p. 248-274, o list a modelelor
schizofrenice valorizate de societatea contemporan care cuprinde: 1. deta area, rezerva, hiporeactivitatea;
2. absen a de afectivitate în via a sexual ; 3. fragmentarea i angajarea par ial ; 4. dereismul, adic deformarea realit ii
pentru a o constrînge s se adapteze unui model fictiv, elaborat pornind de la exigen e i nevoi subiective sau culturale;
5. suprimarea grani ei dintre real i imaginar; 6. infantilismul; 7. depersonalizarea. Nu e nevoie de foarte mult
pricepere pentru a reg si multe dintre aceste modele ca valori c l uzitoare utilizate de filosofia academic ale c rei
principii sînt contestate de Sloterdijk.
4 Peter Sloterdijk, Ni le soleil ni la mort. Jeu de piste sous forme de dialogue avec Hans-Jürgens Heinrichs, p. 308-309
6 Am folosit varianta francez a acestui eseu tradus cu titlul "L'heure du crime et le temps de l'oeuvre d'art. Sur
l'interprétation philosophique de l'artificiel", variant inclus în volumul L'heure du crime et le temps de l'oeuvre d'art,
7 Peter Sloterdijk, La domestication de l'Etre, Paris, Mille et une nuit, 2000, p. 16-17.
9 Peter Sloterdijk, L'heure du crime et le temps de l'oeuvre d'art, p. 9-12
21 Peter Sloterdijk, Sphères, I (Bulles), Paris, Pauvert, 2002, p. 686
22 Poate c singura personalitate contemporan care poate fi comparat cu Sloterdijk din punctul de vedere al
originalit ii viziunii sale este regizorul danez Lars von Trier, autorul unor filme tulbur toare i iconoclaste precum
Breaking the Waves, Idioterne, Dancer in the Dark sau Dogville.
23 Esen ial pentru stabilirea acestei doctrine este un text al lui Thoma d'Aquino din Summa Theologiae, Prima pars,
questio 39, a. 8c: "Ad pulchritudinem tria requiruntur. Primo quidem integritas sive perfectio: quae enim diminuta sunt,
hoc ipso turpia sunt. Et debita proportio sive consonantia. Et iterum claritas, unde quae habent colorem nitidum,
24 Pentru rela ia anticilor cu mon trii, cea mai bun c l uz o reprezint scrierile istoricilor greci i romani, mai ales cele
ale lui Titus Livius, bogate în relat ri despre mirarea sau spaima strîrnite de descoperirea diferitelor fiin e monstruoase,
precum i despre rapida lor suprimare decis pentru a elimina asemenea semne de r u augur.
25 Vezi Umberto Eco, Le problème esthétique chez Thomas d'Aquin, Paris, PUF, 1993, p. 184-185: "Ceea ce situeaz
într-o form de dependen ontologic formele de art este faptul c ele se înscriu într-un substrat natural pe care nu îl
modific în mod substan ial. O form artistic realizeaz o propor ie i o integritate, îns aceste valori nu se actualizeaz
decît gra ie actului concret de existen care este propriu unui subiectum. Forma artistic este asemenea unei figuri
s pate într-un bloc de piatr compact i solid. Figura va putea s apar drept o inscrip ie elaborat i perfect potrivit
locului, îns nimic din toate acestea nu ne va putea face s uit m c respectivele semne iau via în blocul de piatr , c
tr iesc cu acest bloc i din via a acestui bloc de piatr , c ele nu au parte de via decît pentru c acest bloc era în
poten un bloc destinat s fie zgîriat, i anume zgîriat tocmai în acest mod particular":
26 Vezi, pentru aceast problem , Jean Céard, "Tératologie et tératomancie au XVIe siècle" in M. T. Jones-Davies (ed),
Monstres et prodiges au temps de la Renaissance, Paris, Institut de Recherche sur les civilisations de l'Occident
moderne, 1980, p. 5-16 i John Block Friedman, The Monstruos Races in Medieval Art and Thought, Cambridge-
Massachusetts-Londra, Harvard University Press, 1981. Céard recapituleaz func iile de semn ale monstrului, notînd
trei sensuri principale ale acestuia: monstrul ca hieroglif, la Luther, monstrul ca apel la peniten , la Arnauld Sorbin, i
monstrul ca manifestare a unei dezordini care agit macrocosmosul, la Cornelius Gemma (vezi op. cit, p. 8-10). Tot el
observ c "Monstruozitatea, oricum ar fi, începe din momentul în care natura se îndep rteaz de cursul s u obi nuit ;
îns aceast îndep rtare - aceast extravagan , dac putem spune a a - nu este o ratare, un e ec, o gre eal . Oricît de
urît ar fi monstrul, el împ rt e te cu toate celelalte crea ii o func ie comun . Aceea de a provoca uimirea, admira ia.
Din acest motiv el este în primul rînd res mirabilis, miraculum. Într-adev r, to i autorii subliniaz urm torul fapt:
curiozitatea - autentica curiozitate, cea care urm re te contactul aspru cu lucrurile - este, la om, extrem de u or de tocit.
Tocmai de aceea, mon trii au chiar func ia de o trezi, de a o excita în mod constant. În acest sens, monstrul este mai
pu in lucru decît semn" (op. cit., p. 7).
27 Jean Céard, op. cit., p. 11: "Astfel, par ial obscur în el însu i, monstrul ajut la lizibilitatea lumii. F r el, armonia
universal ar risca s ne fie imperceptibil , c ci ce este armonia, dac nu tocmai acordul vocilor contrare prin
intermediul vocilor medii ? Mon trii fac parte din rîndul acestor voci mediene. De aici plantele-piatr (precum coralul),
plantele-animal sau zoofite, dar i animalele amfibie, pe tii zbur tori etc. În cartea lui, Paré introduce i sirena i
tritonul, fiin e de natur intermediar între om i pe te sau stru ul, aceast pas re care, excelent alerg toare, ine, spune
el, 'aproape de natura animalelor cu patru picioare'. Necesitatea de a pune intermediari pentru ca armonia s fie perfect
permite multiplicarea, între ordine i genuri, voci contrare, a fiin elor care au drept func ie legarea acestora între ele" .
Curriculum Vitae 1. Name in Full : Professor Sudha Mahajan Cowsik, FAMS 2. Date of Birth : 3. Present Designation and address: Professor, School of Life Sciences, Jawaharlal 4. Nationality: Indian 5. Citizenship: Indian 6. Qualifications : Academic career and professional attainments : Degree/ Diploma University/Institution Year BSc (Hons. Sch) Punja
ASSOCIATION FRANCE - TOGO Association loi 1901 - Préfecture de Paris - n° 321 06028 - J.O. du 19 avril 1978 - Sous Préfecture d’Antony (92) Siège social : 9, boulevard de Vanves - 92320 CHÂTILLON - Adresser toute correspondance à: Président de l’Association France-Togo: - 16 rue de Grattecap - 33290 Bordeaux-Blanquefort Tél. mobile : 06 84 97 15 51- courriel : associationfra